Am reușit să fac programare fix în ziua în care ne întorceam din luna de miere. De la aeroport am alergat direct la spital.

Ardeam de nerăbdare să ajung la ecograf (fiind la stat, soțul n-a putut să intre cu mine).

Un amalgam de emoții mă încercau. Bucurie, teamă, frică …

Am pășit în spital cu pași mici .. nu știam exact nici unde am de mers, nu știam cum se procedează..

M-a întâmpinat paznicul, care, din cauza înălțimii mele (1,50 m) și a faptului că nu-mi arăt deloc vârsta, m-a crezut minoră.

După ce-am rezolvat și acest aspect, m-am așezat cuminte la rând și asteptam să intru.

Totul a decurs bine, medicul mi-a răspuns exact la întrebări, mi-a dat o listă cu analizele pe care trebuie să le fac, m-a lăsat să fac și o poză, mi-a prescris medicamente pentru greață și vitamine, urmând a ne întâlnii luna viitoare.