Niciodată nu mi-aș fi imaginat că o să urmeze o perioadă atât de grea pentru mine cât și pentru cei dragi ai mei..

Medicul încă de la începutul sarcinii „m-a pregătit” pentru asta într-o oarecare măsură, însă mi-a spus că aveam să descopăr când o să vină momentul.

Bineînțeles că eram cu bagajul pregătit, așa cum îmi spusese medicul. Camera bebelușului era și ea gata, toate erau pregătite pentru sosirea lui în familia noastră.

Contracțiile m-au luat defapt într-o sâmbătă după-amiază, 5 noiembrie 2022, însă medicul mi-a zis să iau un No-Spa, iar dacă contracțiile trec, să știu că sunt contracții false.

Am făcut întocmai, în prima zi mi-a trecut așa.

În 6 noiembrie, am mers la niște prieteni la grătar, pentru că efectiv nu aveam nici o contracție. Însă, când am ajuns acolo, după câteva minute m-au luat niște dureri crunte, care n-au trecut cu medicamente.

Am sunat medicul și mi-a spus să mă prezint la urgențe pentru monitorizare.

Bineînțeles, am fost pusă la monitorizare, moment în care, nici urmă de vreo contracție.

Totuși au decis să mă interneze, să fiu sub supraveghere, să nu cumva să se întâmple ceva.

Contracțiile au început să se intensifice în timpul nopții și fiind risc de naștere prematură, mi-au pus direct perfuzii pentru oprirea lor. Perfuzii care aveau să-mi crească pulsul și care aveau să-mi limiteze efortul pentru restul sarcinii.

După o săptămână de perfuzii și operația de cezariană amânată de 3 ori, la 35+6, am născut prin cezariană un băiețel sănătos și mare (2,800 și 51 cm), care a primit doar nota 9 la naștere, deoarece la prematuri nu există nota 10.

În următorul articol voi povestii și experiența nașterii.